Cultura in Timisoara

esti aici : cazare timisoara » cultura in timisoara

Timisoara a fost si este cel mai puternic centru cultural din vestul Romaniei. Asezarea geografica favorabila, la confluenta intre Europa centrala si cea de est ii confera Timisoarei o larga deschidere pe plan cultural. Situata la mai putin de 700 km distanta fata de 13 capitale europene, a avut de-a lungul timpului o conectare continua la valorile culturii europene. Populatia acestui spatiu multietnic si multicultural, apartinand diverselor etnii si confesiuni religioase, face din Timisoara un model de civilizatie europeana.

Opera Nationala Romana Timisoara

Scurt Istoric

Incepand cu ultimul sfert al sec. XVIII-lea in Timisoara au avut loc in mod frecvent stagiuni de opera cu un repertoriu variat, cu nimic inferioare celor din marile orase europene, multe fiind prezentate aici la putin timp (4 ani) dupa premierele lor absolute. Astfel sub conducerea lui Bruno Walter sunt prezentate operele: "Trubadurul", "Cavalleria Rusticana", "Paiate", "Boema", "Barbierul din Sevilla", "Faust", "Fidelio", "Freischutz", "Ernani", etc.

Constructia cladirii Palatului Culturii a inceput in 1871, dupa planurile arhitectilor vienezi Helmer si Fellner (constructori a numeroase sali de teatru din Europa - Budapesta, Viena, Odessa) si a fost terminata in 1875. Doua incendii de proportii au devastat cladirea. Primul a avut loc in 1880 si reconstructia a durat pana in 1882, pastrandu-se integral forma originala a cladirii, construita in stil "Renaissance". Dupa cel de-al doilea incendiu - 1920 - au mai ramas intacte doar aripile laterale ale cladirii. Reconstructia se face dupa planurile arhitectului Duiliu Marcu, pastrandu-se stilul original numai la fatadele laterale, fatada principala si sala de spectacole imbracand stilul neobizantin caracteristic arhitecturii romanesti a timpului.

Inedit este faptul ca in aceasta cladire isi desfasoara activitatea in mod armonios patru institutii de arta - caz unic in lume: Opera Romana, Teatrul National "Mihai Eminescu", Teatrul German de Stat si Teatrul Maghiar "Csiky Gergely".

Nevoia acuta simtita de timisoreni si dragostea lor pentru spectacolul de teatru liric au fost implinite intr-o anumita masura de Opera Romana din Cluj. Infiintata in 1920 aceasta s-a deplasat destul de des la Timisoara pentru ca, intre 1940 si 1945 in urma cedarii Ardealului prin Dictatul de la Viena sa-si desfasoare in refugiu activitatea in capitala Banatului, devenind Opera din Cluj - Timisoara, al carei director a fost numit compozitorul Sabin Dragoi.

Dupa plecarea Operei din Cluj in 1945 nu se putea imagina o Timisoara fara spectacole de opera. Dragostea si interesul timisorenilor pentru acest gen, se putea evalua dupa frecventa spectacolelor pe afise si dupa afluenta publicului. Astfel in anul 1920 ia fiinta Teatrul Liric de Opereta, condus de Maximilian si Leonard - printul operetei, care pentru un timp a suplinit golul lasat prin plecarea Operei Romane din Cluj. Putem spune ca Teatrul Liric de Opereta a fost ca un intermezzo intre Opera Romana din Cluj - Timisoara si Opera Romana de aceasta data din Timisoara, al carui act de intemeiere va fi decretul semnat de Regele Mihai I la 30 martie 1946. Conducerea nou infiintatei institutii va fi incredintata renumitei cantarete Aca de Barbu care a reusit in scurt timp cu pricepere si devotament, sa formeze o echipa valoroasa de muzicieni.

Primul consiliu de administratie al Operei Romane din Timisoara a cuprins personalitati marcante ale vremii respective: Aca de Barbu - director si regizor artistic, Traian Nicolau - director artistic, Mihai Bota - director administrativ, Gheorghe Marianciu - secretar studii muzicale, Gheorghe Pavel, Traian Mihailescu, Hermann Klee, Constantin Daminescu - dirijori, Mercedes Pavelici - maestru de balet, Ionica Mihai si Eugen Gropsianu - regizori. Structura compartimentelor a fost urmatoarea: 45 de solisti vocali, 46 de instrumentisti, 60 de coristi, 19 balerini, 30 personal tehnic de scena, 8 corepetitori si 1 sufleur.

Acum la nou infiintata Opera din Timisoara, parte din solistii Operei din Cluj si-au dorit sa ramana la Timisoara spre a intregi cu experienta lor nucleul colectivului artistic entuziast: Filomeia Piteiu Georgescu, Fenia Nicolau, Traian Nicolau, Gogu Vasilescu, Adriana Ciuciu, Flavia Domsa, Illa Cazacu.

Spectacolul inaugural al Operei Romane din Timisoara a avut loc la 27 aprilie 1947 cu opera "Aida" de G. Verdi. A fost un spectacol de neuitat, de inalta tinuta artistica, un triumf al artei interpretative romanesti semnalat ca atare de periodicele vremii. Pe scena, in fata publicului si a inaltei asistente, (primul ministru de atunci Dr. Petru Groza), dar si prin megafoane, afara in Piata Operei, directorul Aca de Brabu adresa miilor de auditori, urmatoarele cuvinte:

"Iata visul nostru implinit! Se deschid portile acestui asezamant de arta lirica, pentru a raspandi ca un far luminos arta cantului si a muzicii - citadela culturala intr-o provincie atat de infratita cu muzica si poezia. In acest Banat, care prin traditiile lui este indreptatit a avea o opera proprie, aici, in tara cantului unde de veacuri rasuna melodiile duioase ale doinei romanesti..."

Incepand din anul 1952 Opera a sustinut la: Arad, Lugoj, Bocsa, Ceacova, Deva, Hunedoara si Resita, microstagiuni neintrerupte pana in anul 1990, cand economia de piata incepe sa-si impuna legile ei, deplasarea unui colectiv fiind un efort financiar imposibil de sustinut. Incepand din 1953 s-au organizat turnee prin tara la: Craiova, Sibiu, Brasov, Oradea, Targu-Mures, Buzau, Galati, Suceava, Satu Mare, Baia Mare, Alba Iulia, Bucuresti.

La initiativa marelui muzician Nicolae Boboc, dirijor si director al Operei Romanei din Timisoara, in stagiunea 1968-1969 are loc prima editie a Festivalului "Timisoara Muzicala", gandit sa devina un eveniment al anului, o manifestare de tinuta. Dupa cea de-a VI-a editie, festivalul devine anual iar din 1993 va primi un caracter international, pastrat pana in ziua de astazi, anul 2005 urmand sa aniverseze cea de-a 30 editie.

Incepand din toamna anului 2000, la conducerea institutiei a fost ales prin concurs, maestrul Corneliu Murgu, artist de talie mondiala, care intors in tara a revigorat activitatea operei, facand apel la cunostintele sale manageriale acumulate de-a lungul carierei sale internationale. Momentul preluarii conducerii nu a fost foarte prielnic, deoarece existau trei compartimente artistice importante: solisti, cor si balet, care activau cu un numar foarte restrans de membri, ceea ce indirect afecta calitatea spectacolelor si impunea automat abordarea unui repertoriu restrans.

Pornind de la convingerea maestrului Murgu, ca fiecare tanar dotat merita sa aiba o sansa de afirmare, s-au organizat concursuri si auditii finalizate prin noi angajari si colaborari. A incurajat debuturile in roluri a tinerilor solisti, oferindu-le posibilitatea de a se perfectiona si a reusit in scurt timp sa valorifice optim potentialul artistic al institutiei, prin stimularea creativitatii si personalitatii artistice a fiecarui solist.

Impulsionat de proiectele si profesionalismul impus de Corneliu Murgu, colectivul Operei Romane s-a ambitionat sa renasca si sa ramana o prezenta vie in peisajul cultural al orasului si al tarii.

De la infiintarea Operei Romane si pana in prezent s-au montat 16 premiere absolute si 23 premiere nationale. Continuand colaborarea cu regizori si dirijori din tara si strainatate, cu centre culturale si fundatii, s-au realizat evenimente deosebite, cum ar fi spectacolele: "Regele Berenger", dupa "Regele Moare" de Eugen Ionesco, in colaborare cu Fundatia Berenger (Olanda), opera "Bellida" de G. F de Pauw (redescoperita la 100 de ani de la premiera sa) in colaborare cu Fundatia Berenger (Olanda), si opera "Ibn Sina" de Micheil Borstlab. Aceasta ultima opera a fost o premiera mondiala, o megaproductie, a carei subiect a fost scris de Dr.Ahmad Al Dosari si a reprezentat pentru Qatar si intreaga Peninsula Arabica prima montare a unei opere. Pentru Opera Romana participarea la acest eveniment unic a insemnat recunoasterea sa valorica, alaturi de alti creatori din lumea intreaga care si-au dat mana pentru a fauri ceva extraordinar.

De la infiintarea Operei Romane din Timisoara si pana in prezent pe scena lirica timisoreana s-au montat 187 de premiere, in spectacole evoluand si numerosi invitati - artisti consacrati din tara si din strainatate.

Stagiunea Operei Romane din Timisoara se desfasoara pe o perioada de 10 luni prezentand 100 de spectacole la sediu si in strainatate, cu o frecventa de 8-10 spectacole pe luna. Numarul de spectacole nu pare mare dar tinand cont de faptul ca indicele de utilizare a salii este de 45 % deoarece Opera Romana din Timisoara imparte scena de spectacole cu Teatrul National "Mihai Eminescu" din Timisoara este semnificativ, amintind aici montarea in ultimele doua stagiuni a 13 premiere in conditiile prezentate mai sus.

Sala de spectacole dispune de 711 locuri, media de bilete vandute fiind de 450-500 de bilete pentru fiecare spectacol.

Pentru mai multe informatii accesati http://www.ort.ro

Filarmonica Banatul Timisoara

Scurt Istoric

Viata muzicala a Timisoarei nu poate fi inteleasa si nici explicata in afara traditiilor culturale ale acestei zone geografice, conventional numita, Banatul istoric. La sfarsitul mileniului I, in imediata apropiere a viitoarei cetati Timisoara, la Cenad (Morisena) exista o manastire locuita de calugari greci care practicau o religie de rit bizantin, si, fireste, muzica folosita si raspandita in zona era de sorginte bizantina. Ofensiva bisericii din Roma care avea ca scop atragerea ungurilor spre aceasta, s-a soldat cu stramutarea calugarilor greci, transformand Cenadul in sediu episcopal. Primul episcop al Diecezei Cenadului a fost un calugar benedictin originar din Venetia, Gerard de Sagredo (977-1046) care intemeiaza aici si o scoala, dupa modelul institutiilor medievale de invatamant avansate in care muzica, o componenta importanta a celor septem artes liberales, ca in viitoarele universitati ale vremii, va ocupa, evident, un loc de cinste. In acest sens episcopul Gerard il va aduce in calitate de pedagog in ale muzicii, pe magistrul Walther (Legenda sancti Gerhardi). El va pregati numerosi elevi care, la randul lor, vor raspandi invatatura muzicala si in alte manastiri din Banat stiindu-se ca, in cele benedictine, rugaciunile se faceau cantand. Se stie, de asemenea, ca de prin secolul XI, pe langa fiecare catedrala sau biserica mare functiona si o scoala pentru invatarea cantecelor bisericesti (Fr.Metz - Te Deum Laudamus).

Cetatea Timisoara, atestata documentar cu mai bine de 700 de ani in urma, va absorbi aceste traditii muzicale si le va dezvolta aidoma oricarui alt centru european. Aceasta perioada de inflorire care va dura cateva secole va fi intrerupta cand Banatul si implicit Timisoara cad sub ocupatie otomana si ii vor fi interzise manifestarile religioase ce le includeau si pe cele muzicale. In anul 1533, documentele referitoare la ocupatia otomana in zona mentioneaza si existenta unei orgi la manastirea franciscana din Lipova. Abia dupa anul 1716, cand Timisoara va fi eliberata de printul Eugen de Savoya, va cunoaste din nou o mare inflorire. In anul 1757, in Domul din (actuala) Piata Unirii va fi instalata prima orga realizata in atelierul lui Johann Henke din Viena.

Forma de spectacol sau concert va fi cunoscuta abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea odata cu aparitia trupelor ambulante de opera, in special italiene si germane. Unele vor fi aparitii meteorice, altele vor zabovi perioade mai indelungate, suficient sa deschida gustul publicului pentru muzica, pentru spectacol, sa declanseze ambitii, sa stimuleze vocatii. Aflam din Calendarul teatral din Gotha (1792) titlurile a 21 de opere (in general comice) si singspieluri pe care Societatea Kunz (Kunzsche Gesellschaft) le-a abordat "vara la Sibiu si in timpul iernii la Timisoara, in Banat". Iata numai cateva: Hornarul de Salieri, Filosoful inchipuit, Avarul pacalit, Tarancuta isteata, Morarita de Paisiello, Italianca la Londra de Cimarosa, Doktor und Apotheker de Dittersdorf, Rapirea din serai de Mozart (inca in viata) s.a. In anul 1796, trupa lui Franz Xaver Runner va prezenta timisorenilor spectacolul cu opera Flautul fermecat de Mozart la numai cinci ani de la premiera mondiala a acesteia. In primele decenii ale secolului al XIX-lea viata muzicala ia o amploare tot mai mare. Isi gaseste angajament aici Joseph Strauss (1793-1866) ca Musikdirektor. El compune si prezinta la Timisoara intre anii 1813-1814, in premiera mondiala, opera Faust' s Leben und Thaten (Viata si faptele lui Faust) se pare prima opera din istoria muzicii avand ca subiect legenda savantului medieval.

Apar diverse societati muzicale, asociatii corale, se organizeaza concerte cu artisti locali (de exemplu Requiem-ul de Mozart), vin aici artisti mari, sa concerteze, precum pianistul si compozitorul Franz Liszt, soprana Cornelia Corbu Hollosy, Johann Strauss-fiul cu orchestra sa (doua turnee). Se stabilesc la Timisoara muzicieni de valoare precum polonezul Michal Jaborski (care a activat aproape 50 de ani ca prim violonist al Domului), solist de notorietate in viata de concert europeana, profesor ocazional al lui Joseph Hellmesberger-jr. care, la randu-i a fost profesorul de vioara al lui lui George Enescu la Viena. Pe afisele orasului se anunta spectacole cu opere de Rossini (Barbierul din Sevilla), Donizetti (Lucia di Lammermoor), Bellini (Norma), Verdi (Rigoletto si Trubadurul - ambele prezentate la numai doi ani de la premiera lor mondiala), Weber (Freischutz), Wagner (Tannhauser), etc.

In anul 1871, la 21 octombrie, se va constitui Societatea filarmonica din Timisoara. Organizata din initiativa unor inimosi iubitori ai muzicii, din localitate, dupa modelul si cu sprijinul catorva societati muzicale europene de prestigiu, Societatea filarmonica din Timisoara va juca un rol de catalizator in viata spirituala a orasului determinand cele mai importante evenimente muzicale care s-au petrecut aici. La infiintarea ei au existat un cor barbatesc si cativa instrumentisti pentru activitati in genul muzicii de camera. S-a afiliat apoi si un cor feminin pentru a putea fi abordat si repertoriul vocal-simfonic care necesita, de cele mai multe ori, cor mixt. Pentru completarea orchestrei se facea apel la instrumentisti ai Operei locale si suflatori ai Regimentului 29 infanterie "Loudon". Penuria de instrumentisti a impus ca o necesitate imediata infiintarea inca din al doilea an de existenta a Societatii, a unei scoli de muzica pentru pregatirea si formarea propriilor cadre.

Primul concert a avut loc la 8 decembrie 1871. Sub bagheta lui Heinrich Weidt au fost interpretate doua ample lucrari vocal simfonice: Die Frithjofs Saga de Max Bruch si Der Taucher - compozitie apartinand dirijorului timisorean.

Activitatea de concert care a urmat era axata preponderent (la inceputuri) pe genul "a cappella" (de la miniaturi pana la partituri de mare amploare precum Missa Papae Marcelli de G.P.da Palestrina) si pe cel al muzicii de camera. Nu inseamna ca genul vocal - simfonic a fost abandonat. Dimpotriva, lucrari de mare extensie precum Requiem-ul (1877) si oratoriul Die Konige in Israel (1882). ambele ale compozitorului timisorean Franz Wilhelm Speer., oratoriile Creatiunea de J. Haydn (1880), Elias (1884) si Paulus (1891) de Mendessohn-Bartholdy au constituit momente de referinta in activitatea de concert a Societatii. La realizarea acestora ca si a majoritatii programelor de muzica de camera din primul patrar de veac de existenta a Societatii filarmonice, un rol important l-a jucat dirijorul, organistul, violonistul, bracistul, profesorul si compozitorul Martin Novacek (1834-1906) si, intr-o oarecare masura, fiii acestuia: Rudolf (1860-1929) - violonist, violist, pianist, profesor, compozitor prolific si orchestrator (apreciat chiar de P.I.Ceaikovski), prieten cu Ferruccio Busoni si Arthur Nikisch, fost director al Operei din Berlin; Ottokar (1866-1900), cel mai cunoscut membru al familiei Novacek , violonist - fost component al celebrului cvartet de coarde "Brodsky" si al orchestrei "Damrosch" din New York, compozitor talentat, autor printre altele, al unui Moto perpetuo pentru vioara si orchestra si al unui Concert eroic pentru pian si orchestra prezentat in prima auditie (1896 ) la Berlin de Ferruccio Busoni cu Arthur Nikisch la pupitrul dirijoral; Karl (1868-1929),- violoncelist, sef de partida in orchestra Operei din Budapesta si Victor (1875-1914) - violonist, laureat al Premiului "Robert Schumann" (Leipzig), solist concertist (a concertat si pe scena Ateneului Roman din Bucuresti (1895), fost concert maestru al Filarmonicii din Helsinki si consultantul lui Sibelius pentru Concertul de vioara al acestuia. Pana cand destinul artistic al fiecaruia nu i-a despartit de familie, de o mare apreciere, la Timisoara, Budapesta sau Karlovy Vary s-au bucurat productiile cvartetului intitulat "Kammermusikvereinigung Familie Novacek".

Muzicieni oaspeti ai Societatii filarmonice din Timisoara au fost invitati sa concerteze de-a lungul anilor, foarte multi, si, de reala notorietate. De aceea nu ne putem permite decat o enumerare selectiva: David Popper (1873), Hubay Jeno alias Eugen Huber (1876), Pablo de Sarasate (1877), Henryk Wieniawski (1877), Joseph Joachim (1879), Johannes Brahms (1879), Leopold Auer (1881), Frantisek Ondricek (1893), Jan Kubelik (1900), Gheorghe Dima (1902), Dimitrie Popovici der Bayreuther (1902), Bela Bartok (1906), Lucia Cosma (1907), surorile suedeze Walborg si Sigrid Svardstrom (1911). O aparitie plina de pitoresc pe scenele de concert din Timisoara si Arad, dar si admirabila din punct de vedere artistic a constituit-o corul "Suomen Laulu" al universitarilor din Helsinki (1906). Sosesc la Timisoara muzicieni adusi de diversi impresari sau invitati de diferite societati sau organisme locale. Incepand din anul 1921 si pana in 1943, George Enescu va concerta in orasul de pe Bega nu mai putin de 12 ori. Iata ce scria "Temeswarer Zeitung" (25 mai 1921) despre debutul timisorean al lui George Enescu: De ani de zile... de cand ne-au vizitat cei mai mari artisti, n-am mai ascultat un asemenea violonist ca George Enescu, care, ieri seara, in sala mare a Casinoului Militar i-a condus pe ascultatorii sai pana la extaz, prin arta sa deosebita... In interpretarea viorii Maestrului, lucrarile lui Nardini, Kreisler, Perpetuum mobile al lui Ottokar Novacek, Romanta in Fa major de Beethoven renasc la o viata noua prin maiestria arcusului sau.

In anul 1931, cu ocazia implinirii varstei de 50 de ani, lui George Enescu i s-a decernat titlul de Cetatean de onoare al municipiului Timisoara in cadrul unei festivitati pe masura evenimentului. Dupa un laudatio al primarului Emil Gradinaru, membru de onoare al Societatii filarmonice din Timisoara au luat cuvantul prof. Iosif Velceanu adresandu-i Maestrului urari de bine si sanatate in numele celor 180 de coruri si 60 de fanfare ale romanilor din Banat. Din partea Asociatiei "Amicii muzicii" i s-a conferit sarbatoritului Diploma de Presedinte de Onoare al Asociatiei. Au adresat felicitari si reprezentantii societatilor muzicale ale germanilor si maghiarilor din Timisoara. Enescu, la randu-i, in semn de multumire, a oferit Primariei orasului un portret cu dedicatie.

Au mai concertat in prima jumatate a secolului la Timisoara muzicieni de talie internationala precum Pablo Casals, Eugene Ysaye, Fritz Kreisler, Jacques Thibaud, Nathan Milstein, Gregor Piatigorsky, Annie Fischer, Arthur Rubinstein, Bronislaw Hubermann, Carlo Zecchi, Cella Dellavrancea, Traian Grozavescu, Silvia Serbescu, Constantin Bobescu si, desigur, multi altii.

Anii premergatori

O noua fila in istoria vietii muzicale a capitalei banatene s-a adaugat odata cu infiintarea Asociatiei "Amicii muzicii" in anul 1920 (la 29 mai) imediat dupa reintregirea teritoriala a tarii, De asta data s-a constituit o orchestra simfonica incorporand instrumentistii Societatii filarmonice dar si alti muzicieni, parte dintre ei profesori sau absolventi ai Conservatorului comunal, intemeiat in 1906.

Din punct de vedere juridic Societatea filarmonica nu a disparut. S-a scindat in doua corpuri autonome, o orchestra simfonica si un cor. Corul a fost activ pana in anul 1932 cand, la 6 februarie, a organizat sarbatorirea a 60 de ani de activitate a Societatii filarmonice. Dupa aceasta data se cunosc doar unele neinsemnate implicatii in viata muzicala a urbei dar mai cu seama informatii din corespondenta purtata in nume propriu. Isi inceteaza activitatea in 1948, fara sa-si predea arhiva, deci dizolvarea ei, din punct de vedere juridic, neavand loc.

Orchestra simfonica intemeiata in 1920 sub denumirea de Asociatia "Amicii muzicii" apare, in lumina analizei lucide de astazi, o "dizidenta" care a facut-o vulnerabila la presiuni. De aceea nu ne mai mira faptul ca in existenta ei, a fost nevoita, dupa imprejurari, sa-si schimbe mereu denumirea, fiindca muzicienii erau aceiasi. Dupa "Amicii muzicii", o intalnim sub denumirile Orchestra cinematografelor, Orchestra simfonica municipala, apoi, Reuniunrea Amicilor Muzicei. In timpul razboiului ea s-a numit Orchestra simfonica a germanilor banateni (1940-1944). Dupa razboi s-a intitulat Societatea Filarmonica "George Enescu" (1945) si, in cele din urma, Societatea Filarmonica "Banatul" (1946).

Pentru mai multe informatii accesati http://www.filarmonicabanatul.ro

Teatru Timisoara

Informatie preluata de pe http://www.sapteseri.ro

Copyright © 2009 - 2010 Toate drepturile rezervate privind continutul.
Pentru orice detalii sau informatii nu ezita sa ne contactezi.
Un produs Mioritix Media.